Ivana Spanovic este vedeta atletismului din Serbia

Ivana Spanovic
Apreciază acest articol

Ivana Spanovic este triplă campioană a Europei (Praga 2015, Belgrad 2017, Glasgow 2019) și campioană mondială indoor (Birmingham 2018) la săritura în lungime. Azi împlinește vârsta de 30 de ani.

Alte medalii prețioase din vitrina sa cu amintiri sunt cele de bronz de la Jocurile Olimpice (Rio de Janeiro 2016) și de la Campionatele Mondiale în aer liber (Moscova 2013, Beijing 2015), precum și cea de aur de la „Europenele” afară de la Amsterdam (2016).

Asta dacă ne aplecăm numai spre cariera de senioară, pentru că sportiva născută în fosta Iugoslavie, la Zrenjanin, s-a remarcat pe plan internațional încă de când era junioară (campioană mondială la Bydgoszcz, în 2008, multiplă medaliată la competițiile europene și mondiale).

Ivana Spanovic, pe Instagram Live

Zilele trecute, atleta din Serbia a stat la taclale de acasă, de la Novi Sad, cu cititorii European Athletics, prin intermediul Instagram Live.

Ce a simțit când a început să se antreneze din nou pe pistă, după câteva săptămâni de absență? „Au trecut șapte săptămâni de când am fost ultima dată pe piestă. M-am simțit diferit, de la primul antrenament. Nu-mi amintesc de câte ori în viața mea a trebuit să fac atâtea antrenamente pe banda de alergare, așa că sentimentul a fost destul de nebun! Corpul mă doare în ultimele zile, pentru că trebuie să mă acomodez din nou cu alergarea.

Cu siguranță, a fost diferit pentru noi toți. Dar lucrul bun a fost că am putut să mă antrenez în sala de sport acasă, așa că am lucrat cu greutățile, am alergat și am progresat pe cât posibil. Aștept să văd ce ne va oferi noul sezon”, a răspuns sârboaica.


Cum și-a ocupat timpul petrecut în casă, în izolare, în afara ședințelor de antrenament? „Îmi place foarte mult să gătesc. Fratele meu mai mare este bucătar, așa că am învățat multe lucruri de la el. De la 18 ani am început să gătesc și de obicei în extrasezon sau când suntem acasă, în timpul verii, ne place să întâlnim prietenii acasă și de fiecare dată când vin le pregătesc orice le place”, a dezvăluit Ivana.

O atletă cu multe abilități

A devenit cunoscută ca „lungimistă”, însă este o adevărată polisportivă. Dovadă că este deținătoarea recordului național la pentatlon.

„Îmi place pentatlonul. Ultima dată când am făcut-o, a fost la Novi Sad (n.r. – unde a înregistrat recordul național, cu 4.240 de puncte). Fac obstacole în antrenamente și săriturile la înălțime, din când în când, ca o glumă. Dar nu fac niciodată antrenamente cu alergări la distanță, deoarece urăsc asta.

Nici măcar nu m-am pregătit pentru 800 metri, dar antrenorul meu mi-a spus că aveam recordul chiar înainte de proba de 800. El mi-a zis: «Îți voi spune timpul la fiecare tură și tu trebuie doar să alergi». Apoi, am început să alerg și după 150 de metri, antrenorul a început să strige: «Ivana, ai întârziat, hai, grăbește-te, grăbește-te!». Încă dețin recordul și a fost foarte drăguț, dar nu știu dacă voi mai repeta asta. Am o frică de obstacole: sunt foarte stângace și simt că dacă aș face obstacole, mi-aș putea rupe un braț sau un picior care mi-ar putea pune capăt carierei, așa că am renunțat la proba asta”, a povestit frumoasa atletă.

Despre amintirile de la Jocurile Olimpice și bronzul de la Rio?


„Cred că fiecare sportiv are o perioadă în carieră când se întreabă: «Merg în direcția greșită sau corectă? Se poate și mai bine? Există ceva ce pot îmbunătăți? Există un obiectiv mai mare?».

Sezonul 2012 a fost într-adevăr dificil, deoarece am suferit accedentări în 2011 și cu doi ani înainte m-am mutat într-un alt oraș, pentru a începe să lucrez cu un antrenor nou. Au fost multe schimbări. Înainte de asta eram doar o junioară care a câștigat un Campionat Mondial și un al doilea Campionat European U20. Eram tânără și nu am avut răbdare să mă concentrez asupra a ceea ce era cu adevărat important în acel moment.

Trecând de la juniori la seniori, nu a fost chiar ușor și m-am luptat cu multe schimbări, presiuni și așteptări. Am fost la Londra și am ajuns în finală (n.r. – locul 8). După ce am prins finala, mi-am sunat părinții și, dintr-o dată, tata a început să plângă, pentru că a intra în finalele olimpice reprezintă un mare succes.

Nu eram într-o formă bună psihică sau fizică, dar trebuia să merg la Londra, pentru a vedea dacă sunt capabilă să fac ceea ce vreau. A doua zi după calificarea în finală, mass-media a început să scrie că ar trebui să trag la o medalie. Eram atât de departe de asta și nici nu știam dacă aș putea repeta rezultatul din calificări, deoarece presiunea a fost mai mare și după aceea a fost cu adevărat greu de gestionat.

După Londra au fost Jocurile de la Rio, unde am luat medalia de bronz. Simțeam că nu câștig medalia de bronz, dar am pierdut medalia de aur. Simt că a rămas ceva nefăcut și vreau să văd cum va fi la Tokyo”, a mărturisit.


Care crede că a fost impactul pe care l-au avut rezultatele sale asupra atletismului și sportului din Serbia? „Tuturor le plac campionii și eroii! Din când în când avem alți campioni, în alte sporturi și toată lumea începe să facă acel sport. În afară de concursurile la care particip, principalul lucru care îmi place este că multe cluburi din Serbia sunt rezervate complet, cu o mulțime de copii. Cred că acesta este cel mai mare succes dintre toate.

Când mă retrag, vor rămâne medaliile și voi fi foarte fericită și nerăbdătoare să văd cine va câștiga și va deveni noul «Eu». Îmi place să le arăt oamenilor și în special copiilor că dacă muncesc destul de mult și respectă obiectivele lor, rămân concentrați pe ceea ce doresc, totul este într-adevăr realizabil”, este de părere.

Ivana Spanovic preferă finalul la Belgrad

Ce a ținut-o motivată până acum? „Pe măsură ce avansezi în vârstă, înveți cum să-ți ții emoțiile sub control și nu-ți lași niciodată corpul să-ți treacă peste cap. Nu știu – este contagios, vrei să ai același sentiment din nou și din nou. După ce termin cariera, nu cred că nimic îmi va da același sentiment. Vreau să văd cum vor arăta lucrurile la Tokyo și mi-ar plăcea să îmi termin cariera la Belgrad, la Campionatele Mondiale indoor din 2022”, explică.

Cum vrea să rămână după retragere în amintirea celor care au cunoscut-o? „Mi-ar place să cred că am avut un impact asupra copiilor și că i-am atras de pe stradă spre stadion – nu contează dacă este atletism sau alt sport, doar să fiu în amintită prin sport. Sportul m-a făcut persoana pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, deoarece ceea ce fac în sport se aplică oricărei alte părți din viață. Dedicarea, pasiunea și etica muncii le puteți aplica oriunde”, se destăinuie.

Pe final, Ivana Spanovic s-a referit la perioda de după retragerea de pe pistă: „Din când în când gândurile mele se schimbă. Văd eu ce voi face la final, când se va întâmpla. Când fac ceva, vreau să fiu sută la sută dedicată și implicată, așa cum am făcut-o în atletism și în antrenamente. Cred că primul lucru pe care îl voi face va fi doar să călătoresc în lumea întreagă. De fapt, îmi doresc să ajung în multe locuri și să văd altceva în afară de stadioane, hoteluri și aeroporturi”. (surse: text European Athletics, foto Ivana Spanovic/ Facebook)

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *