Fanny Blankers Koen „Gospodina zburătoare”

Fanny Blankers Koen
Apreciază acest articol

Fanny Blankers Koen sau „Gospodina zburătoare” – astfel a fost botezată atleta olandeză Francina Elsje Blankers-Koen, nume și prenume complete, după isprava de la Jocurile Olimpice de la Londra, din 1948.

Mamă de doi ani de zile și ajunsă la vârsta maturității sportive (30 ani) la momentul întrecerilor din capitala britanică, sprintera originară din micuța localitate Lage Vuursche (provincia Utrecht) a câștigat nu mai puțin de 4 medalii olimpice de aur, la 80 m garduri, 100 m, 200 m și ștafeta de 4×100 m. A fost prima femeie din lume care a reușit această performanță, la o singură ediție!

Prin laurii pe care i-a cules, Fanny Blankers Koen a devenit cel mai mediatizat și apreciat atlet al „Jocurilor londoneze”, atrăgându-și simpatica poreclă de „Gospodina zburătoare”, din partea presei internaționale.

Înaintea JO, mulţi compatrioţi de-ai săi erau de părere că mai bine ar fi rămas acasă să aibă grijă de cei doi copii! Aceştia nici nu aflaseră, însă, că Blankers-Koen era deja însărcinată cu al treilea copil al familiei în momentul startului Jocurilor Olimpice!

sursa foto: Foto Ben van Meerendonk / AHF

Ea a început să concureze în 1935, iar un an mai târziu a participat la JO de la Berlin, încurajată de viitorul soț și antrenor Johan „Jan” Blankers, dublu campion național la triplu. De la acea ediție cea mai prețioasă amintire a fost autograful lui Jesse Owens. Apoi, competițiile internaționale oficiale s-au întrerupt din cauza celui de-al 2-lea Război Mondial, perioadă în care „Fanny” Blankers a stabilit mai multe recorduri mondiale la lungime, înalțime, sprint și garduri.

Fanny Blankers Koen – un palmares impresionant

În afara celor patru titluri olimpice, ea a câștigat cinci titluri europene și 58 de titluri naționale în „Țara lalelelor”, a reușit 12 recorduri mondiale – ultimul, la pentatlon, în 1951, la 33 de ani.

La 34 de ani, ea a luat parte la a treia Olimpiadă, care a avut loc la Helsinki, fără să se remarce, din cauza unor probleme medicale.
Pe 7 august 1955, Fanny Blankers Koen s-a retras victorioasă pentru ultima dată, câștigând titlul național al 58-lea, la aruncarea greutății. Apoi a devenit căpitan al echipei feminine a Olandei, la Campionatele Europene din 1958 și Jocurile Olimpice din 1968.

Ea s-a născut pe 26 aprilie 1918, într-o familie cu cinci copii, în care capul, adică tatăl, fusese aruncător de greutate și disc. În copilărie eroina noastră a practicat mai multe sporturi: tenis de câmp, înot, gimnastică, patinaj, scrimă și alergări. Înaltă de 1,75 metri și cu calități fizice dovedite, ea a fost îndrumată spre atletism de antrenorul de… natație, întrucât șansele mai mari să prindă JO din Germania se întrezăreau dinspre pistă, nu din adâncul apei.

În 1981, au fost înființate Jocurile Fanny Blankers-Koen, un concurs internațional de atletism, organizat anual în Hengelo. Ediția 2020, cea cu numărul 39, programată pe 1 iunie, s-a anulat din cauza pandemiei.

sursa foto: AFP

În 1999, a fost votată „Atleta secolului” de către Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism (IAAF), victoriile ei contribuind din plin la eliminarea concepțiilor învechite, cum că vârsta și maternitatea erau bariere pentru succesul în sportul feminin.

În ultimii ani ai vieții suferea de boala Alzheimer și trăia într-un azil, rămânând și fără auz. A murit la 85 de ani, la Hoofddorp, pe 25 ianuarie 2004.

O regină cu picioare de bărbați

Cu un an înaintea decesului, a fost publicată prima biografie având-o personaj central pe Fanny Blankers Koen: „O regină cu picioare de bărbați”, scrisă de jurnalistul Kees Kooman. Prin multe interviuri cu rude, prieteni și sportivi contemporani, autorul le prezintă cititorilor o imagine necunoscută a campioanei olandeze. În anii de succes, mass-media batavă și internațională au înfățișat-o ca mamă perfectă (de unde și porecla ei „Gospodina zburătoare”), care era modestă în ceea ce privește propriile sale realizări sportive. Cartea lui Kooman ne-o înfățișează pe atletă într-o lumină diferită, ca pe o femeie căreia i-a fost dificil să arate și exprime afecțiune și care a fost mânată, mai mereu, de dorința de a câștiga. Anterior, Blankers-Koen încropise o autobiografie, în 1949, cu ajutorul soțului, decedat ulterior, în 1977.

Recordul personal pe cei 100 m de 11,5 secunde a rămas recordul clubului Phanos din Amsterdam vreme de 62 de ani! În final a fost doborât în mai 2010 de Jamile Samuel.

Alte titluri și distincții: Atletul Anului în Olanda (1937, 1940, 1943), Atleta Anului – premiu acordat de Associated Press (1948), Cavaler al Ordinului militar Orange-Nassau (1949), Titlu Regal de Onoare al Federației Olandeze (1949), Galeria Celebrităților IAAF (2012).

sursa foto: Wikipedia

Două statui în memoria celebrei Fanny Blankers Koen au fost ridicate în Olanda: prima a fost creația lui Han Rehm și a fost amplasată la Rotterdam în 1954, iar a doua, realizată de Antoinette Ruiter, a fost așezată la 9 mai 2007, în Hengelo. De asemenea, tot în 2007, o placă de amintire a fost descoperită în Parcul sportiv al Stadionului Olimpic din Amsterdam.

Nu în ultimul rând, mai multe locații au fost numite în onoarea ei, printre care o stație de pompieri din Amsterdam (Fanny Blankers-Koenkazerne), un parc în Almere (FBK-sportpark) și o sală de sport din Hoofddorp unde locuia (Fanny Blankers-Koen Hal).

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *